Tu ce faci când nu știi ce să faci?

Te afli într-un magazin și vezi câteva perechi de pantofi care îți plac foarte mult. Din păcate, bugetul nu îți permite sa le achiziționezi pe toate, așa că trebuie să alegi o singură pereche. Stai mult pe gânduri, te agiți, te învârți prin magazin și în cele din urmă, pleci acasă, cu dezamăgire în suflet pentru că nu ai mai cumpărat nicio pereche. Sau ai cumpărat una, însă te gândești la celelalte variante și te întrebi dacă ar fi fost mai bine să fi ales altceva.

Îți cauți un job, știi ce vrei, depui CV-uri, îți construiești relații și apar astfel mai multe ocazii. Mergi la interviuri și ești nevoit/ă să faci o alegere: unde rămâi? La un job câștigi mai mulți bani, însă este foarte departe de casă. Altul este mai aproape, însă activitatea ta știi că nu va fi la fel de plăcută ca la un alt job.

Ajungi să te pierzi în multiple variante, fiecare cu plusurile și minusurile ei, iar o voce din mintea ta îți spune Ce prost/proastă ești... Nu ești capabil/ă să iei o decizie. Stai și te gândești așa de mult, nici măcar nu știi ce vrei. Iar această voce crește presiunea ta internă, până explodezi. În cele din urmă alegi ceva, însă rămâi o perioadă cu o părere proastă despre tine însuți/însăți și începi noul drum cu inima strânsă de gândul covărșitor că... Dacă ar fi fost mai bine în altă parte?

Iată doar două scenarii din universul infinit al deciziilor pe care cu toții suntem nevoiți să le luăm zi de zi. Fiecare zi din viața noastră este construită din decizii, de la cele mai mici și aparent insignifiante, automatisme pe care nu le mai luăm în seamă, până la alegeri care ne pot schimba viața.

Pe cât este de eliberator gândul că eu pot alege pentru mine, eu am propria libertate de a alege, pe atât de presant poate fi gândul că eu sunt responsabil.

Puterea de decizie are mare legătură cu responsabilitatea. Mai bine spus, alegerile noastre depind de cât de bine ne asumăm auto-responsabilitatea, adică răspunsul la întrebarea: cine își asumă alegerile mele și consecințele lor? Răspunsul unui adult este EU, însă deseori ne trezim sufocați în balonul acestui EU, acest eu care TREBUIE să fie într-un fel anume. Iar când acțiunile noastre nu se potrivesc acestei imagini a eului ideal, devenim dezamăgiți de noi înșine, triști, ne simțim inadecvați, proști, incapabili, furioși.

Și tot acest eu este și cel care refuză faptul că altcineva ar putea decide în locul nostru. Doar nu suntem niște copii. Am crescut. Iată cum ia naștere conflictul care ne ține blocați, nu ne lasă să creștem, să ne schimbăm și să ne simțim liberi în propria viață.

Ceea ce deranjează cel mai tare în ceea ce privește luarea deciziilor este nu doar neasumarea consecințelor alegerilor noastre, ci mai ales blocajul.

Faptul că stăm în aceeași apă din care nu putem să ieșim, sub presiunea căreia ne sufocăm, ne lovim pe noi înșine și ne judecăm pentru că nu putem prevedea orice vine spre noi. Cumva, această apă este un spațiu mai sigur, decât ar fi gestul de a scoate capul afară pentru a respira și a privi în jur. Astfel, am observa că apa nu este atât de mare, ea e cam până la glezne.

Ne-am obișnuit de mici să stăm sufocați în apă, însă între timp am crescut, iar apa ne-a rămas mică.

Prin această metaforă intenționez să îți amintesc faptul că teama de a decide reprezintă un pattern intern de a reacționa în acest fel.

Poate când erai mic, altcineva decidea tot timpul pentru tine, astfel nu ai fost niciodată pus în situația de a te responsabiliza. Sau poate te-ai simțit lipsit de apărare și mereu tu ai fost nevoit să decizi pentru tine, suportând singur consecințele alegerilor tale, ceea ce a hrănit în sufletul tău o teamă imensă de a nu greși din nou și a nu rămâne singur.

La baza procesului de a decide stau foarte mulți factori, iar câțiva dintre cei mai importanți în ceea ce privește fuga de a alege sunt: teama de eșec, teama de necunoscut și mai ales teama de ceea ce ai simți/gândi despre tine dacă lucrurile nu ies perfect (adică, perfecționismul). Fiecare persoană este unică și la fiecare dintre noi lucrurile funcționează diferit într-o măsură și asemănător în altă măsură. Iată ce îți propun pentru a trece mai ușor prin deciziile pe care VREI (nu TREBUIE) să le iei:

1. Învață să te cunoști și fii curios cu privire la ființa ta. Atunci când știm măcar cât de cât ce nevoi și dorințe avem, puterea noastră de a selecta contextele, oamenii și activitățile care sunt hrănitoare pentru noi, crește. Este posibil ca uneori să ți se pară ca o anumită variantă ar fi potrivită pentru tine, însă nevoile tale să fie diferite și potrivite cu o altă variantă. Raportează-le la nevoile tale din prezent și cel mult cele din viitorul apropiat, care să se potrivească cu planurile tale de scurtă durată.

2. Ascultă-ți intuiția. Mintea noastră are un talent nativ de a construi scenarii pe sistemul bulgărelui de zăpadă, în care poți intra cu ușurință și rămâne acolo. Adu-ți aminte în aceste momente în care te pierzi în propriile gânduri de faptul că ai o intuiție care este acolo pentru tine. Ea se manifestă în pieptul și stomacul tău și îți poate spune mai multe despre nevoile tale reale decât îți spune uneori mintea despre ce ar putea fi sau nu fi sau ce ar putea spune alții.

3. Dă-ți voie să fii vulnerabil. Intră în contact cu senzația de incapabilitate pe care o ai, dă-ți voie să te simți slab, confuz, trist și apelează la cei dragi. Du-ți aceste vulnerabilități în relațiile de încredere, în care știi că vei fi primit cu iubire și spune-le celor dragi, care te cunosc bine, ce simți. Uneori, oglinzile celor din jur ne pot fi mare de folos pentru a ne aminti cine suntem noi cu adevărat.

4. Împrietenește-te cu emoțiile tale. De cele mai multe ori, situațiile pe care le evităm ne arată în mod fidel emoțiile pe care le evităm. Dacă nu știm să ne gestionăm emoțiile inconfortabile, atunci nu vom ști să gestionăm nici situațiile care ne trezesc aceste emoții, astfel, vom fugi de situațiile și oamenii care ne pot ajuta să creștem.

5. Fii blând cu tine. Nu te arunca în peștera autovictimizării și nici în gura lupului interior, al autocriticului. Respiră și amintește-ți că nu este capăt de lume să nu știi ce să faci, să greșești sau să o iei de la capăt. Viața există pentru a fi trăită așa cum este, nu pentru a fi perfect.

Iată câteva dintre sugestiile mele pentru a respira un pic mai ușor atunci când ai de ales. Depinde foarte mult de felul în care te poziționezi atunci când te afli în astfel de situații.

Cu cât plaja de alegeri este mai mare, cu atât presiunea poate crește sau te poți muta un pic pentru a te bucura de libertatea care vine la pachet cu auto-responsabilitatea.

Atunci când suntem în contact cu noi înșine, când acțiunile noastre se află în raport cu nevoile noastre, responsabilitatea propriei persoane nu mai este covârșitoare, ci poate deveni o respirație lungă și profundă ce are la bază bucuria de a fi liber, de a trăi așa cum vrei să trăiești, de a te adapta așa cum ești la ceea ce se află în jurul tău.

Tu ce vrei să câștigi?

Tu ce îți permiți să pierzi?

---

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.