Codependența - când trăiești prin celălalt

Noi, oamenii, suntem ființe sociale: ne naștem în relații, trăim, suntem răniți, ne vindecăm, rănim și iubim în relații. După cum arată studiile și putem verifica în propria schemă de viață, calitatea relațiilor noastre definește calitatea vieții noastre, pornind de la relația cu noi înșine, până la relațiile cu partenerul de cuplu, familia, prietenii și colegii de muncă.

Tot ele ne și dau bătăi de cap, dar și de inimă. Iar acest lucru este inerent.

O viață care curge fără niciun obstacol, în linie dreaptă, este o viață moartă.

După cum relaționăm în primii ani de viață, învățăm să ne raportăm la viață și la ceilalți după aceeași structură, care, repetată, se înrădăcinează în ființa noastră și se schimbă doar odată cu anumite experiențe transformatoare, revelatoare și chiar vindecătoare. Astfel, ca adulți, unii dintre noi ne atașăm foarte tare de cei dragi, alții, dimpotrivă, suntem mai evitanți și extrem de independenți. Echilibrul perfect nu există, însă el poate fi atins prin exercițiu frecvent, prin lucrul cu sine, identificarea nevoilor noastre reale, exprimarea și onorarea lor.

Am precizat mai devreme despre faptul că uneori ne atașăm prea tare de cei dragi, ca și cum aceștia ar fi nu doar un punct de sprijin, intimitate, creștere și iubire, ci chiar solul pe care stăm. Atunci când trăim astfel într-o relație, momentele de bine sunt magice, ne simțim în siguranță și toată viața este roz, însă atunci când ceva nu funcționează, chiar și minor, pământul de sub picioarele noastre se cutremură atât de tare, încât frica ia locul iubirii.

Această teamă imensă nu doar că ne acaparează sufletul și mintea, însă hrănește cercul vicios al dependenței de celălalt. Așa ia naștere co-dependența.

Cum trăiește în relații o persoană co-dependentă?

La nivel psihologic profund, co-dependența se manifestă printr-un mecanism de înghițire a celuilalt. Practic, te identifici cu persoana iubită, până la nivelul pierderii sinelui. Viața ta depinde atât de mult de celălalt, încât simți că fără ea/el nu ești nimic. Trăiești prin el/ea, faci orice pentru el/ea și pentru binele relației. Reacțiile tale nu sunt ale tale, ci sunt raportate la ce gândește, simte și face celălalt. Personalitatea ta nu are un contur bine definit, îți dorești să-l salvezi pe celălalt, să-l schimbi și plasezi fericirea ta pe umerii celuilalt, ținându-l strâns în închisoarea nevoii tale de control. Este normal ca ceilalți să ne influențeze și noi să îi influențăm pe ei, însă dacă te trezești deseori că te simți ca și cum ai fi blocat într-o relație, ia în vedere faptul că ceea ce te blochează este mintea ta inundată de frică și pattern-urile de relaționare prin care pasezi responsabilitatea propriei vieți către celălalt.

Spre exemplu, imaginează-ți un cuplu în care unul din parteneri are un comportament agresiv verbal și fizic, apelează la infidelitate, iar celălalt partener îl acceptă în viața sa cu toate acestea, suferă și admite cu toată tăria că el/ea este iubirea vieții lui/ei. Acceptă orice tip de comportament din partea celuilalt și chiar dacă vocea conștiinței îi amintește din când în când că nu este sănătos să rămână în relație, dorința de a nu-l supăra pe celălalt și teama de singurătate duce la negarea propriilor nevoi și dorințe.

Co-dependența are de cele mai multe ori la bază un gol interior profund și o personalitate fragilă, cu granițe mult prea flexibile.

De asemenea, o persoană care relaționează prin mecanismul co-dependenței nu doar că ia asupra sa gândurile și emoțiile celuilalt, ducând pe proprii umeri viața celor din jur, însă se și definește pe sine prin prisma părerii celorlalți despre ea. Dacă asculți cu atenție discursul unor parteneri aflați într-o relație de co-dependență, poți auzi expresii precum El/ea m-a făcut să reacționez așa. Mă face să simt/să acționez în acest fel. Practic, se deresponsabilizează pe sine, în timp ce îl responsabilizează pe celălalt de propriile gânduri, emoții și comportamente. Astfel, se creează un cerc vicios între cei doi în care se confundă unul cu celălalt, trăiesc într-o simbioză care îi face să se simtă vii atunci când au loc revoltele aferente (Eu mereu mă gândesc la tine și fac totul să îți fie bine, dar tu nu faci asta pentru mine!) și se simt înghițiți de relația în care ei înșiși aleg să rămână.

Persoanele care funcționează prin co-dependență atrag persoane la fel ca ele. O relație dintre un co-dependent și o persoană cu un atașament securizant poate duce fie la autonomizarea celui mai fragil, prin faptul că se inspiră de la cel mai puternic, fie la contaminarea celui mai stăpân pe sine, uitând de ceea ce a construit până la momentul întâlnirii partenerului actual. Însă, de cele mai multe ori, co-dependența atrage co-dependență. Motivul pentru care se întâmplă asta este faptul că noi toți ne căutăm parteneri care se reactiveze în noi rănile copilăriei. Inconștientul nostru face asta pentru a ne da șanse de vindecare și resemnificare a experiențelor dureroase din copilărie.

Tocmai de aceea este important să îi privim pe cei care relaționează astfel sau pe noi înșine dacă ne regăsim în acest articol, cu empatie și compasiune.

Atunci când îl înghiți pe celălalt, o faci pentru că în interiorul tău se află un gol imens, cu care nu știi ce să faci. Poate fugi de el, poate îl negi, îl reprimi, poate îl umpli cu substanțe sau cu alți oameni, pentru că dacă te-ai întâlni cu el, ai crede că viața ta nu are sens. Acest gol s-a format în copilăria ta, atunci când ți-a lipsit iubirea mamei, când ai fi avut nevoie să te simți ascultat/ă, văzut/ă, apreciat/ă și ai primit în loc de asta critică, poate lovituri sau poate nu ai primit nimic, pur și simplu ai fost neglijat, pentru că cei de care aveai nevoie erau mult prea ocupați pentru a te vedea.

Dacă te legi strâns de cei dragi din prezentul tău și îi închizi și pe ei în cușca inimii tale, atunci adu-ți aminte că iubirea nu înseamnă dependență și posesivitate, ci libertatea de a alege, intenția sinceră de a-l alege pe celălalt zi de zi, pentru că tu ai puterea de a alege. Teama că nu ar mai fi și ai rămâne tu cu tine îți arată faptul că iubirea ta nu pornește din interiorul tău, ci o cauți în afară. Lucrează cu tine însuți/însăți, cunoaște-te, dă-ți voie să trăiești viața pe care ți-o dorești și oamenii potriviți vor intra în viața ta fără să îi cauți, fără să te agăți de ei.

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.