Ce este fobia socială și cum ne influențează viața?

Cu toții trecem prin anumite situații în viață în care ne simțim stresați în anumite contexte sociale.

Spre exemplu, cand avem de susținut o anumită prezentare, când intrăm într-o încăpere cu mai mulți oameni și toată atenția se canalizează pe noi, când avem o întâlnire cu un potențial partener și alte contexte percepute ca fiind anxiogene. Însă, în fobia socială (sau tulburarea de anxietate socială) interacțiunile de zi cu zi provoacă anxietate de un grad crescut de intensitate, o hiperconștiință de sine, teama de a fi judecat, criticat, atacat, toate având la bază gândul principal că ceilalți te vor evalua negativ.

Astfel, viața unei persoane care se confruntă cu fobie socială nu este una armonioasă, deoarece anxietatea atât de crescută duce la comportamente de evitare a situațiilor sociale.

Care sunt simptomele fobiei sociale?

Aceasta își are debutul în general la vârsta adolescenței, însă poate începe și mai devreme, din copilărie.

Iată care sunt simptomele specifice din punct de vedere emoțional și comportamental:

• Îngrijorărea că ai putea fi umilit de ceilalți;

• Frică foarte intensă de a interacționa cu alte persoane;

• Teama că ceilalți ar putea observa că te simți anxios;

• Teama că ceilalți ar putea observa anumite simptome fizice specifice anxietății: înroșire, transpirare, tremur etc.

• Evitarea contextelor sociale;

• Anxietate anticipatorie cu privire la un anumit eveniment;

• Frica de anxietate socială;

• Hiperanaliza performanței proprii și identificarea anumitor defecte după socializare;

• Expectanța unor consecințe tragice după o experiență negativă cu cineva.

La copii, fobia socială se poate manifesta prin plâns excesiv, tantrumuri, agățare de figurile de atașament și refuzul de a vorbi în contexte sociale.

Simptomele fizice specifice fobiei sociale sunt: înroșirea obrajilor și/sau a pieptului, bătăi rapide ale inimii, tremur, voce tremurândă, transpirare, amețeală, senzația că ai uitat tot, tensiuni musculare, incapacitatea de a respira normal, greață și disconfort digestiv.

Deși fiecare dintre noi se poate regăsi în câteva dintre aceste simptome, țin să îți amintesc că simplul fapt că te confrunți și tu în anumite situații cu aceste aspecte, nu înseamnă că ai fobie socială. Această tulburare presupune să manifești majoritatea acestor simptome pe o perioadă mai lungă de 4 luni și, de asemenea, să fi vizitat înainte un medic psihiatru sau un psiholog clinician care să te fi evaluat și să fi hotărât că simptomele tale se încadrează în diagnosticul respectiv.

Care sunt cauzele fobiei sociale?

Cercetătorii au identificat trei tipuri de cauze:

• trăsături moștenite – studiile arată că tulburările de anxietate se transmit transgenerațional, însă nu este clar cum se întâmplă acest proces;

• structura creierului – partea numită amigdală, responsabilă cu controlul fricii, ar putea fi hiperactivă în cazul acestui tip de tulburare;

• mediu – fobia socială ar putea fi un comportament învățat de la figurile de atașament și mai ales din relația cu acestea, spre exemplu, dacă ai fost crescut de niște părinți hiperprotectivi.

De asemenea, pe lângă aceste cauze, se adaugă și alți factori de risc și anumite complicații asociate.

Istoricul familial, experințele negative timpurii, tipul temperamental, schimbări bruște ale contextului social și anumite probleme de nivel estetic (precum acnee, chip desfigurat, handicap etc.) pot duce la dezvoltarea unei fobii sociale.

Odată cu acestea, această tulburare poate duce la alte tipuri de probleme psihologice și comportamentale precum: stimă de sine scăzută, hipersensibilitate la critică, abuz de substanțe, comunicare deficitară, lipsa unui sprijin la nivel psihologic.

Deși fobia socială produce foarte multă suferință și poate fi asociată și altor tipuri de tulburări, dat fiind că se manifestă pe plan relațional, acest plan care are un rol crucial în calitatea vieții noastre, asta nu înseamnă că nu poate fi tratată.

Vizita la un medic psihiatru și implicarea într-un proces psihoterapeutic de lungă durată poate îmbunătăți considerabil gestionarea simptomelor și transformarea experiențelor care au cauzat această suferință.

De asemenea, tot mai multe studii susțin că antrenarea creierului printr-o metodă de biofeedback, și anume neurofeedback ar putea aduce imbunătățiri semnificative. Prin acest antrenament creierul se autoreglează și intervine asupra sistemului nervos, reducând semnificativ răspunsurile de evitare, cât și starea de hipervigilență sau agitație psihică.

Mai multe detalii despre cum functionează antrenamentul neurofeedback veti găsi in articolele următoare.

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.