Ce ascunde anxietatea ta?

Anxietatea pe termen lung poate conduce la noi dezechilibre și înainte să observăm suntem cuprinși într-un cerc vicios.

Cum recunoaștem anxietatea și cum o prevenim?

Dacă în articolul trecut am vorbit despre atacurile de panică (poți accesa link-ul aici: https://www.psihologescu.ro/post/de-unde-vin-atacurile-de-panic%C4%83-%C8%99i-cum-le-putem-trata), astăzi vom discuta despre anxietate și cum poate alimenta aceasta depresia, născându-se un cerc vicios în care se hrănesc una pe cealaltă.

Pe lângă faptul că anxietatea reprezintă un răspuns natural, firesc al creierului la diverși stimuli investiți cu eticheta de ”pericol”, aceasta poate juca un rol benefic în funcționarea noastră, însă doar pe termen scurt. Odată perpetuată, anxietatea poate deveni patologică, astfel încât nu doar că menține persoana într-o hipervigilență constantă, însă îi va afecta și alte mecanisme psihologice și biologice. Plecând de la nevoile de bază, precum alimentația, digestia, sexualitatea, până la nivel de identitate de sine și conștiință. Toate aceste nevoi ascunse nu vor rămâne izolate, ci vor da naștere la alte și alte complicații.

Practic, putem asemăna anxietatea cu un bulgăre de zăpadă. Inițial te simți emoționat, stresat, de un factor extern (poate fi un examen, un pas în viața profesională, un anumit aspect dintr-o relație), după care începi să pui sub semnul întrebării multe alte aspecte din viața și ființa ta. La început ai capacitatea de a te observa, de a vedea la tine faptul că te gândești la aceste lucruri care nu îți dau pace. Apoi începi să te sperii de propria ta anxietate, îți dai seama că ceva nu e în regulă cu tine, însă nu știi ce.

Astfel, stimulii etichetați ca fiind pericol încep să nu mai fie externi, ci mai degrabă interni. Te sperie propriile gânduri și emoții.Te simți copleșit și simți că nu poți și nu crezi că vei putea să ai control asupra ta atunci când reapar aceste senzații.

Tu deja știi că atunci când va veni momentul, tu te vei simți din nou atât de agitat, mintea ta o va lua razna, corpul va face tot ce îi stă în putință pentru a te obliga să eviți situațiile în care iar te vei simți așa. Practic, te anxietează propria anxietate, ceea ce face ca tensiunea internă să atingă cote deranjant de înalte. Deci, cu cât se învârte mai mult bulgărele de zăpadă, cu atât va strânge mai multă zăpadă și va deveni mai mare și mai mare și mai mare. Astfel, orice situație simplă devine o tragedie, o problemă.

Vizualizând această succesiune, putem observa faptul că în mod sigur tensiunea internă este foarte ridicată, astfel, apare și depresia. Practic, depresia reprezintă depresurizarea de care psihicul are nevoie. Anxietatea devine atât de obositoare, încât întreg organismul uman apelează la această strategie de turn off, cu intenția vindecării. Deci și depresia are rolul său, apare precum o mână care vrea să oprească bulgărele din mișcare, însă problema este faptul că îl oprește de tot, astfel anxietatea din nou crește, pentru că atunci când ne amorțim, nu putem face față provocărilor vieții: sunt depresiv, nu mă pot ridica din pat, nu pot ajunge la muncă, voi fi concediat, viața mea este o tragedie, sunt un eșec!

Scopul unei persoane aflate în acest cerc vicios este acela de alinare și oprire, în cele din urmă, a suferinței. Iar acest scop poate fi atins în condițiile în care poate ieși din cerc, îl poate privi și se poate raporta la el înarmat cu resursele sale și factorii de protecție în fața acestei experiențe dureroase. Resursele noastre sunt nenumărate, de la rețea de suport (familie, prieteni, partener), până la rutina sănătoasă de zi cu zi, urmarea pasiunilor și activitățile relaxante, creative sau intelectuale. Dacă hrănim aceste gânduri, stări și comportamente cu triggeri, atunci ele vor deveni mai puternice. Timpul petrecut cu oamenii lângă care nu ne simțim bine, urmărirea știrilor în mod constant, comportamentul de procrastinare, evitarea anumitor situații în care ne dorim să ne aflăm, dar care ne sperie, toate acestea sunt surse de hrană pentru starea de anxietate și depresie.

Tocmai pentru că această buclă devine copleșitoare, oamenii nu pot ieși singuri din el, iar dacă o fac, cu siguranță rămân urme adânci în sufletul lor, care îi vor ține blocați în starea de supraviețuire, nu cea de trăire din toată inima.

De aceea, este important să fim atenți unii la ceilalți, să ne vedem și să ne hrănim relațiile cu compasiune, acceptare și conexiune emoțională.

---

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.