Acceptarea emoțiilor ne face mai puternici.. dar cum punem asta în practică?

De câte ori nu ai avut impresia că faci cea mai bună alegere atunci când analizezi totul la rece, obiectiv și sigur? Și de câte ori nu ai ajuns dezamăgit de decizia luată, observând apoi că ceea ce aveai nevoie nu se află în răspunsul pe care l-ai ales? Când a fost ultima oară când ți-ai spus Așa e logic să fac și apoi să te-ai simțit secătuit, gol pe interior și blocat?

Deși ne place să credem că suntem raționali, majoritatea deciziilor noastre sunt răspunsuri emoționale la stimuli interni și externi. Primul răspuns al ființei noastre la acești stimuli este unul emoțional, după care rațiunea intervine și găsește diferite fraze care ori ne ajută să ne adaptăm la situație, ori ne blochează emoțiile adaptative și ne provoacă suferință. De asemenea, rațiunea nu poate funcționa în avantajul nostru în cazul în care emoțiile sunt prea intense, astfel, primul pas necesar pentru o funcționare psihoemoțională bună este acela de gestionare a emoțiilor.

Și totuși, de ce este important să ne acceptăm emoțiile?

În general, emoțiile de pol pozitiv sunt mai ușor acceptabile decât cele de pol negativ. Ne este mai ușor să interacționăm cu o persoană veselă, decât cu una tristă sau furioasă. Iar asta nu se întâmplă pentru că emoțiile negative ar fi rele, ci pentru că ne-am format perspectiva asupra emoțiilor pe baza unui construct social nesănătos. Te invit să îți amintești...

Cum reacționau părinții tăi atunci când plângeai? Dar atunci când erai furios? Cum te tratau atunci când respingeai ceva?

Amintirile majorității sunt niște amintiri dureroase, imagini cu părinți ce deveneau agresivi sau neglijenți atunci când ei, ca și copii, experimentau anumite trăiri neplăcute, inconfortabile.

Astfel, au înțeles de mici faptul că nu este permis să îți trăiești emoțiile, decât dacă sunt pozitive, precum veselia, entuziasmul, recunoștința etc. Iar pentru cele negative vei fi pedepsit, abandonat sau criticat.

Este de înțeles de ce atât de mulți dintre noi evităm emoțiile negative - deoarece inconștientul nostru le asociază imediat cu consecințe negative care, și ele, la rândul lor, vor da naștere altor emoții negative și neprocesate, precum frica: Mi-e frică de furia mea. Mi-e frică de frica mea. Mi-e frică de ce voi face dacă mă voi înfuria. Mi-e frică de cum va reacționa celălalt dacă îi voi arăta supărarea mea. Dacă mă va părăsi? Mai bine tac. Lasă, nu s-a întâmplat nimic, sunt bine.

Cum vrem să ne gestionăm bine emoțiile, dacă nu le acceptăm? Dacă ne este frică de ele, le respingem, le băgăm sub preș și ne judecăm pe noi înșine pentru faptul că ele există? Și cum poți întoarce ceva în avantajul tău, atunci când nici nu poți scăpa de acest ceva, dar nici nu îl accepți?

Acceptarea vine în primul rând prin observație, prin a sta cu tine și a-ți da voie să trăiești ceea ce vine. Identificarea emoțiilor te poate ajuta, însă dacă nu poți face asta, este de-ajuns să observi faptul că ceva din tine se trezește, ceva din tine se aprinde, dă semnale. Da, emoțiile asta fac, acesta este rolul lor, de a-ți transmite mesaje despre tine însuți.

Poate că pe moment nu le poți privi cu curiozitate, poate din prima secundă ele sunt copleșitoare, inconfortabile și dureroase, însă asta nu înseamnă că trebuie să faci ceva anume. Doar stai. Lasă să fie. Dacă te gândești că asta înseamnă că ești slab, adu-ți aminte că slab te-ai simțit de fapt atunci când te-ai comportat împotriva ta, împotriva nevoilor tale și în conformitate cu ce știi tu că trebuie să faci, nu aflându-te în ascultarea sufletului tău.

Ia-ți spațiul și timpul necesar pentru a-ți lăsa vocea interioară să vorbească, să îți spună despre cât de nedreptățit te-ai simțit, despre cum rana din inima ta încă doare, despre cum te enervează să faci ceea ce nu vrei să faci.

Puterea acceptării vine apoi. Și vine singură. Odată văzute, aceste emoții se decantează, își pierd din intensitate și au bunăvoința de a te ajuta să te cunoști și de a-ți fi alături, iar asta să îți fie uneori de-ajuns, chiar și când ți se pare că ceilalți nu te înțeleg. Emoțiile se comportă cu noi exact ca niște oameni, care odată acceptați, încep să își arate lumina, să o manifeste și să îți arate noi drumuri.

Tu cu ce ochi îți privești emoțiile?

De aceea acceptarea emoțiilor noastre ne face mai puternici, pentru că atunci când le respingem, ne rănim pe noi înșine, iar un om rănit merge înainte cu greu, își infectează rănile și nu își dă șansa de a se opri și îngriji.

Acceptarea propriilor emoții ne dă spațiul și timpul necesar pentru a avea grijă de noi, deoarece nicio emoție nu vine cu intenții rele.

Ele sunt precum niște beculețe colorate care se aprind în diferite părți din noi.

Dezgustul ne învață să stăm departe de ceea ce este toxic pentru noi.

Frica ne arată unde am fost răniți și când avem nevoie de protecție.

Furia ne arată durerile noastre și ne învață să ne protejăm.

Vinovăția ne aduce aminte de faptul că ne pasă și iubim.

Recunoștința este dovada că am înțeles bogăția vieții.

Bucuria ne amintește de faptul că trăim.

Dacă ți-a plăcut acest articol te invităm să citești și alte articole abonându-te la newsletter-ul nostru. Completează formularul de la finalul paginii iar noi te anunțăm când publicăm următoarele articole.